vineri, 27 noiembrie 2015

Anarhie minoritară

  Structura mea a început s-o ia razna,
  Atomii au început să uite că formează un întreg,
  Sunt martora unei dezintegrări lente,
  Moleculele incercând să-și găsească un sens.
  Disperate de nereușită, se revoltă,
  Încep să urle, să protesteze,
  Se refugiază în tot felul de grupări mutante,
  Sperând ca pană la urmă
  Să învingă acest eșec.

  Venele mele își acceptă globulele
  Ce vor să-și ceară dreptul,
  La recompensa binemeritată
  A tuturor sarcinilor îndeplinite.
  Își zbiară dreptul,
  Dar din păcate,
  Primesc un răspuns ambiguu,
  Celelalte organe spunând
  Că funcționează pe reciprocitate.

  Creierul martor neutru,
  Asistă la această răscoală,
  Neputând printr-o simplă comandă
  Să pună capăt,
  Unei organizații de asemenea amploare.
  Neuronii se pun in mișcare,
  Încearcă să acționeze,
  Nimic preconizând
  Că această alianță
  Va căuta noi adepți.

  Ciudata asociație își caută recruți,
  Se pare că e o chestiune independentă de timp,
  Văd cu ochiul liber
  Că sunt din ce in ce mai mulți...
  Astfel,toate părțile infime
  Ce formează un adevărat sistem,
  Încep o revoltă
  Ce nu are ca soluție,
  Decât o schimbare totală,
  A tot ce înseamnă guvernare generală,
  Nemaiputând privi indiferente
  La întregul abuz
  Al puterilor superficiale.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu