Ciudate senzații mă incearcă,
Văd in jurul meu
Numai fețe speriate,
Înghețate la gandul
Că nu vor mai putea niciodată
Să spere intr-o minune.
Se joacă de-a viața,
Elucidându-și propriile spaime,
Cu toate astea,
Preferă să meargă intr-un ritm alert,
Pe același drum ales intr-o scală.
Au început să zboare,
Se desprind spre orizonturi,
Văd o lume ciudată
Pe care incearcă
Să și-o imagineze la picioare.
Uite câte chestii putem descoperi,
Dacă doar pentru o secundă
Nu ne mai gândim la consecințe,
O încercare continuă a unei vieți fără stres,
Poate vom reuși într-un final,
Să conviețuim într-o lume fără prejudecăți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu